Despre carte: 2018 / Autorul consideră lucrările lui A. S. Pușkin drept manifestări a două tendințe opuse: libertin, care vizează desacralizarea și profanarea cele sociale care existau în timpul său și normele confesionale și rolul profetic, orientat spre sacralizare, al poetului ca interlocutor al regelui. Una dintre temele principale este relația lui Pușkin cu ambii țari: împăratul Alexandru, căruia Pușkin libertinul i-a „fluierat până la mormânt” și împăratul Nicolae, destinatarul „laudei gratuite” a profetului Pușkin. O componentă importantă a studiului este analiza comportamentului public al poetului, înțeles aici ca un produs intrinsec al creativității lui Pușkin. Autorul arată cum comportamentul public al lui Pușkin a devenit imaginea după care contemporanii îl judecau pe poet și care i-a modelat reputația socială. Ultimele capitole sunt dedicate primirii lui Pușkin de către anii șaizeci și F. M. Dostoievski, care, după Gogol, l-a declarat pe Pușkin profet.